Terapia cu enzime din plante

Viktoras Kulvinskas, MS, Hippocrates Health Institute

Mecanismul cancerului este o metodă invoatoare a corpului uman de a se adapta la stres. Asociat cu proteina tratată termic și diverse toxine. Colapsarea țesutului din corpul unui om din cauza stresului duce la un volum exagerat de proteine. Care nu sunt complet metabolizate, interferând cu transportul oxigenului și absorbția acestuia. Cancerul este un mod de a curăța sistemul circulator, permițând vieții care este în mod evident dependentă de oxigen, să continue. În esență, cancerul este de fapt un cadou. Dacă corpul nu l-ar fi creat, omul ar muri rapid din cauza asfixierii.

Laureatul prempiului nobel, Dr. Alexis Carrel, a scris în cartea sa „Man, The Unknown” :
„Corpul uman, în orice situație de stres, se adaptează prin sisteme invoatoare care permit corpului să se ridice desupra experiențelor stresante, însă prin reducerea longevității și a vitalității.”

Așadar, consumul de proteine moarte, fără enzime și gătite duce la apriția cancerului.

Din punct de vedere istoric, avem experiența eschimoșilor. Când dieta lor conținea proteine cu enzime animale, mâncate crude și/sau fermentate, cei mai mulți trăiau aproximativ 90 de ani. Însă, atunci când exploratorii au introdus mâncarea gătită eschimoșilor, cei care au adoptat-o, chiar și într-o singură generație au experimentat o cădere drastică, de 50% a longevității. Mai mult decât atât, au început să moară de cancer, acidoză și boli cardiovasculare, așa cum era de așteptat.

Dr. John Gainer concluzionează „creșterea ușoară a proteinelor reduce transportul de oxigen până la 60%, chiar dacă cantitatea din sânge ar fi considerată normală pentru un om.”

În 1936, alt laureat Nobel, Dr. Otto Warburg , a arătat cauza decisivă a cancerului. În studiul său, a luat celule normale reproductive și le-a plasat într-un vas cu o soluție de nutrienți optimizați ținând totul într-o cupolă de sticlă. Când a redus nivelul normal de oxigen al celulelor cu 35%, în decurs a 48 de ore, celulele mai slabe au murit. Iar în timp restul s-au trasformat în celule cancerigene. Se dovedește faptul că celulele cancerigene au un rol important în procesul de curățare. Comportamentul lor seamănă cu cel al unui aspirator. Strângând proteina nemetabolizată complet și facilitând transportul de oxigen pentru a menține corpul în funcțiune. Pe masură ce corpul începe să transforme excesul de proteine în cancer, an dupa an. În final se ajunge la interferența cu procesele biologice normale.

Universitatea din Wisconsin a descoperit că aceste celulele canceroase absorb proteina de 20 de ori mai rapid decât celulele normale reproductive. Care sunt eficiente când vine de vorba de absorbția amino acizilor. Dar nu absorb proteine nedigerate aproape deloc. Așadar, vedem cum celulele cancerigene izolează proteina circulatorie, permițând transportul de oxigen în continuare.

În mod evident, atunci când volumul celulelor crește în exces, omul ajunge la medic din cauza nivelului ridicat de discomfort sau creșteri vizibile. Îndată ce se întâmplă asta, orice om are opțiunea să meargă ori pe mâna medicinii „moderne” sau să caute metode alternative de tratament. Dr. Hardin B. Jones, care se ocupă cu studiul cancerului, spune. „Cei care nu se tratează în niciun fel de cancer trăiesc mai mult decât cei care merg pe ruta de tăiere, ardere sau/și metoda chimică.” Studiile sale arată că cei care preferă tratamentul medical modern trăiesc până la 3 ani. Iar cei care refuză tratamentul mai trăiesc în medie 12.5 ani.

Din 1970 până în 2000, un grup de medici din Wendts au găsit dovezi care arată că cei care mânâncă prea multă proteină animală de fapt dezvoltă o boală generalizată a stocării proteinei. Ei au arătat că excesul proteinei determină coagularea bazelor membranelor celulelor. Acestea sunt membrane prin care nurienții și oxigenul ajung, filtrându-se până în celulele capilare. Și prin care reziduurile celulare sunt filtrate în sânge pentru a fi eliminate. Până la urmă, bazele membranelor celulelor devin atât de coagulate, încât nutirenții și oxigenul nu mai pot trece în celule și reziduurile nu se pot elimina. Rezultatul este oxigen scăzut în celulă și malnutriția celulei. În observațiile celor de la Wendts, proteina animală se stochează în așa fel încât contribuie la cancer. Hipertensiune, scleroza, boli cardiovasculare și diabet de tip 2.

Dr. Albert Lorincz de la Universitatea din Chicago, a reușit să țină celulele cancerigene sub control prin intermediul stopării proteinelor necesare în dezvoltarea lor. Celulele cancerigene cer proteină de la 1-3 la 11 ori mai mult decât nivelul necesar pentru țesut. Aceasta a fost o descoperire profundă.

La începutul secolului, John Beard a scris incredibila carte „Enzyme Therapy for Cancer and its Scietific Basis” (Terapia cu enzime pentru cancer și baza ei științifică). Aceasta a setat un nou standard pentru știință. El afirmă că fiecare formă de cancer este precedata de o insuficiență pancreatică și de incapacitatea acestuia de a oferi corpului enzime adecvate și necesare. Suprasaturarea corpului cu enzime a arătat într-o varietate de studii că are succes în retragerea cancerului.

Aceleași concluzii sunt afirmate în cartea lui Dr. Max Gerson „A Cancer Therapy: Results of Fifty Cases and the Cure of Advanced Cancer by Diet Therapy” ( O terapie a cancerului : rezultate a 50 de cazuri și vindecarea cancerului avansat prin intermediul terapiei dietetice). Acesta, în munca sa inovatoare a folosit nutriție enzimatică alcalinică prin sucuri presate la rece cu o rată foarte mare de recuperare.

În anii 1930, pentru peste două decenii, profesorul Edmond Szekely a tratat cu succes în jur de 250,000 de indivizi prin intermediul unor variante primare de terapie cu mâncare crudă la Rancho La Puerta, în Tecate, Baja California, Mexic. Profesorul a ajutat cu adevărat la renașterea tratamentelor alternative și a setat ritmul pentru vindecare și regenerare.